Camuflaj feat J. Yolo - Romania

Uitați cu ce a venit Moșu' :D

Mai multe puteți citi aici.

Rasiștii

Vă recomand să citiți cartea Rasiștii, a lui Kunal Basu. Povestește despre un experiment foarte interesant: doi copii, unul alb și unul negru, vor crește pe o insulă pustie, expuși tuturor pericolelor care îi înconjoară, fără să vorbească, departe de civilizație, fără pedepse sau jocuri. În acest mediu sălbatic, copiii se dezvoltă așa cum le dictează instinctele. Ce vor deveni la încheierea celor doisprezece ani de experiment? Care copil va fi stăpân sau sclav?

...o carte fermecătoare despre iubire :)

Sentimente

Dintre toate limbajele lumii, cel în care învățăm cel mai greu să comunicăm este, cred, limbajul sentimentelor. Nu ai simțit niciodată că în interiorul tău există o bombă cu ceas, gata să explodeze în orice clipă, dar fără să fii capabil să identifici sursa acestei senzații?... Nu ai trăit niciodată zile în care totul ți se părea ușor, urmate de zile, în care chiar și cel mai banal lucru ți se părea un munte uriaș, imposibil de urcat?... Nu ai experimentat niciodată sentimentul că nu ești o singură ființă, ci doi ( sau mai mulți ) indivizi separați și complet diferiți de tine?...nu te-ai întrebat atunci cine sau care ești TU cu adevărat și unde ai dispărut?... Nu ai trăit niciodată perioade în care, din motive inexplicabile, te-ai simțit agitat și supărat, spunând cuvinte și manifestând un comportament care nu te-au făcut deloc să te simți mândru de tine?... Nu ai trăit niciodată senzația că în tine există doi sau mai mulți dușmani care se luptă mereu, ca și cum în tine s-ar da o adevărată bătălie?... Nu ți s-a întâmplat să treci prin perioade de insomnie nopți la rând, fără niciun motiv aparent?... Nu ai simțit niciodată că nu te înțelege NIMENI sau chiar mai rău, că nu te mai înțelegi tu însuți?... Toate astea le simt eu...din când în când...și încerc să le cataloghez, să le dau un nume sau măcar să le găsesc cauza... Să fie din cauza unor sentimente reprimate, nerezolvate, înțepenite în subconștientul meu?...Să le numesc emoții negative pe care nu le pot face sa dispară? Sau să le numesc simplu - starea mea generală...?

2pac- Rather be your nigga

Muzica sexelor

Ieri, în drum spre casă, nevoită să merg cu o viteză minimă din cauza drumului înghețat, schimbam CD-uri ca băgata-n priză, parcă nu găseam nicicum o piesă care să-mi convină. Am lăsat într-un final un CD cu piese semnate Bon Jovi, Scorpions, U2, Guns'n'Roses...sînt artiști pe care nu îi ascult foarte des și nici adeptă a muzicii lor nu mă pot numi, dar pur și simplu au piese care îmi plac. Concentrată la versuri, brusc mi-a trecut prin cap o întrebare la care nu mă așteptam: De ce nu există femei compozitor? În orice debată a sexelor se ajunge aici. Scriitoare sînt cu duiumul, Frida ne-a salvat și în pictură, am avut chimiste, fotografe, o avem pe Sofia Copolla. Dar o mare compozitoare nu există. Aici, dacă vrem să zâmbim cu ea, dantura feminismului e știrbă. De ce n-avem? De ce dintre toate artele, nu reușim în cele în care trebuie gestionat vagul? Muzica și matematica. Plănuindu-mi ziua de azi tot în mașină, mă gândeam să fac o mică cercetare pentru articol, să trag niște concluzii pentru voi, plecând de la istoria artei, trecând prin dezvoltarea diferită a sistemelor neuronale, influența cocktailului de hormoni feminini și masculini asupra gândirii reflexive și intuitive, dar mi-am amintit apoi că, mai ales în ultimul timp, sînt tot mai sigură că doar proștii trag concluzii. Am decis, deci, să "plonjez" în propria piscină de înțelepciune (blondă) pentru a căuta perle de înțelepciune. De ce femeile nu fac muzică? Nu mă refer la Amy Winehouse...în starea ei oricine face muzică. Mă refer la compoziții mari, nerepetitive, cu linii melodice armonioase, cu vibrații adânci. De ce nu facem? De ce doar bărbații reușesc să administreze sunete, să formuleze propoziții muzicale cu notele și apoi să trezească sentimente cu frazele lor? De ce doar bărbații pot interveni asupra muzicii, o pot modela, îmblânzi și ascunde în lampa fermecată a sunetelor? Apoi, fiind tot mai sigură, am tras concluzia: bărbații se chinuie să asorteze notele, în timp ce femeile SÎNT muzica :).

Collie Buddz - Let Me Know

O piesă care îmi place mult, are niște versuri foarte frumoase și, cu care m-am trezit azi dimineață în gând :)

Incomplete

Piesa zilei de azi...pentru mine..


Backstreet boys-Incomplete
Vezi mai multe video din Muzica

Visează

Visele reprezintă o oportunitate de autocunoaștere...Dintotdeauna visul a avut interpretări. Oamenii au simțit că visul are un sens. De cele mai multe ori se consideră că visul spune ceva despre viitor. Visul prezice ceea ce urmează - par a spune cei mai mulți interpreți. În liceu aveam un dicționar de vise - îl țineam la școală - și toate colegele îl consultau dimineața! Atunci eram sigură că visele iți vorbesc despre viitor. Acum însă, cred doar că visele vorbesc despre tine, despre dorințe, despre gânduri și impresii de peste zi. Nu întotdeauna îmi amintesc dimineața despre ce am visat, însă atunci când asta se întâmplă, îmi place să stau câteva momente și să-mi interpretez visul...întotdeauna am crezut în vise...motivul este faptul că, nu de puține ori, mi s-au adeverit. Cred că scopul viselor este de a te face să înțelegi lucruri, pentru că, uneori, este mai bine să visezi decât să vezi. Pe timpul nopții, fiecare dintre noi visează, este un lucru normal. Dar câți dintre noi visează cu ochii deschiși? Personal, mereu am fost o fire visătoare...am înțeles asta în timp. Mi s-a spus de multe ori că trăiesc într-o lume a mea, că realitatea este total diferită față de cum o vedeam eu...așa și era. Uneori mă întreb, însă, dacă viața noastră nu este cumva tot un vis...visul Altcuiva..cel dintâi vis, acela de a crea Pământul și Omul.. Ideea care mi-a inspirat această întrebare a fost faptul că Visul înseamnă Creație..cel puțin asta cred eu.. Orice dorință reprezintă o chemare...să construiești o iluzie înseamnă să provoci Realitatea. Cred că viața noastră întreagă este un vis, iar visul...e tot vis. De multe ori visele m-au apropiat de oameni și tot de atâtea ori m-au îndepărtat. Dar cu timpul, mi-am dat seama că firea mea visătoare nu a făcut decât să mă ajute să-mi selectez prietenii, persoanele dragi. Mi-am dat seama că, dacă nu aș visa deloc, nu aș înțelege lumea deloc..când visez ziua, adică cu ochii deschiși, devin mult mai conștientă de multe lucruri care îmi scapă când visez noaptea. Uneori am impresia că prea mult visez...se spune că, visele devin realitate dacă iți dorești suficient de mult, ca poți avea orice în viață, că poți realiza orice visezi... Am însă câteva visuri, pe care sînt sigură că le-aș putea îndeplini în orice moment...dar nu îmi doresc să o fac!.. Știu că dacă ele s-ar transforma în realitate, nimic nu ar mai fi frumos. Se întâmplă să sufăr din cauză că nu le trăiesc, dar daca le-aș trăi, s-ar pierde...iar a două oară ar fi greu să le recuperez, de aceea îmi lipsește curajul de a le urma. Mi-e frică de faptul că în realitate aș putea pierde lucrurile si oamenii la care visez, pe când în vis...NIMENI nu mi le poate lua. Această frică de eșec îmi face unele vise imposibile.. Când visez totul e așa real...când, pentru câteva momente cobor la realitate, totul e așa de fals... Aceste visuri îmi antrenează simțurile, iar simțurile mă conduc din nou către visuri. Și continui să visez...visez cu mintea, construiesc castele...visez cu inima pentru a le lumina.. Visez la o lume în care niciodată unul nu-l mai judecă pe celălalt, în care nu se mai pun condiții înainte de a se oferi dragoste și în care frica nu mai este nicioată un mijloc de a se obține respect. Și am să-mi apăr mereu unele vise..și am să le țin cât mai departe de tangibil! Și dacă mă întrebați, în general, DA, să știți că îmi trăiesc visele :). În timp ce zâmbesc, mereu mă gândesc la destinul meu...sînt o visătoare distantă, visez și sper în fiecare zi.. Visurile frumoase mă ajută să trec peste visele îngrozitoare din realitate. Fiecare visează necunoscutul și imposibilul în felul său...înțelegeți din ceea ce v-am spus, că a visa nu înseamnă a aștepta împlinirea visului, ci înseamnă a trăi, a privi adânc în propriul suflet. Dați aripi doar acelor vise care atunci când vor deveni realitate vor rămâne la fel de frumoase...Am învățat să transform în realitate orice vis înafară de acelea în care visez la cineva...atâta timp cât îl păstrez în vis, va fi cu mine în fiecare clipa...în realitate risc sa-l pierd..să mă trezesc căutând și să nu-l mai găsesc...este vorba de Cel care, poate, zâmbește în legătură cu visul meu, dar visul meu este chiar zâmbetul lui :). Înțelegeți că Visele sînt precum Stelele...s-ar putea să nu le atingeți niciodată, dar dacă le urmați, ele vă vor lumina calea spre împlinire. Înțelegeți că puterea de a visa ne transformă, pe fiecare, într-un mare artist.. Visul ne este opera..Lumea ne este pânza..Credința ne este pensula care transformă visul într-o capodoperă a Realității. Așadar, nu încetați NICIODATĂ să visați, dar nu uitați ca viața celor care visează NU este niciodată ușoară!

Francis Cabrel - Octobre

Un poème de Francis parmi tant d'autres. Superbe!...Octobre n'est pas qu'un mois de douleur, après il y a la renaissance...Je pourrais passer des soirées entières à l'écouter sans jamais vouloir arrêter :) ... Que dire de plus , faut juste écouter et aimer!

Certificate of Proficency in English...

Zice-se că omul cât trăiește învață...așa și eu...parcă nu se mai termină niciodată examenele astea. Interesant este faptul că mereu sînt programate când ai mai puțin chef de ele...nu știu exact dacă examenele apar când ai altceva de făcut sau mereu apare câte ceva în preajma examenelor, care te distrage de la învățat. Cert este însă că la mine, încă din liceu și continuând în facultate, mereu mi se întâmplă asta. Și cum de mult nu mai dădusem nici un examen (de parcă îmi era dor), a venit și ziua de azi să-mi mai schimbe rutina.
M-am trezit dimineață pe la 6.30 - o oră la care de foaaaarte multă vreme nu am mai reușit să mă trezesc (mai des am reușit să merg la culcare) - lucru vizibil în momentul în care mi-am privit fața "odihnită" în oglindă...îmi venea să țin de ea să nu se spargă. Încet, încet, după o cafea și câteva nelipsite țigări mi-am revenit și, plină de emoții, m-am îndreptat spre Casa de Cultură a Studenților, unde urma să-mi susțin examenul de CPE. Un ger afară de mi-au dat lacrimile. Pe lângă că vedeam în ceață de somn, prin parbriz nu vedeam nici atât...până să ajung am primit destule claxoane în trafic, lucru care mi-a dat puțin de gândit...oare chiar nu mai pot conduce deloc dimineața?...cred că m-am dezobișnuit. Deja eram în întârziere...la 8 jumate trebuia să fiu acolo și era deja 9 fără 20...am urcat două etaje în grabă și, când am ajuns în fața sălii, maaare mi-a fost mirarea. În primă fază am fost ferm convinsă că am greșit coridorul...dar când mi-am căscat ochii am văzut că nu era așa...atunci am început să mă întreb oare ce căutam acolo?...în total eram 12 persoane care urmam să susțineam examenul, dar ce era cu fețele celorlalți?...mă simțeam ca o adevărată "blondă" printre genii...toți aveau ochelari, tipica figură a șoarecilor de bibliotecă...eram un fel de Didi printre 11 Dexteri :))) Pe lângă faptul că fața lor inspira ORICUM muuuultă știință, își mai etalau și talentul înnăscut pentru pronunția în limba engleză... M-am făcut mică, mică și m-am strecurat în sală. Și de la 9 până la 16 am tot susținut pe probe...până n-am mai putut...la unele m-am descurcat chiar bine, în special la cele două compuneri, la altele mai puțin bine...la ultima probă - Listening - i-am înjurat puțin, în gând, pe ăia de pe CD și accentele lor de nepriceput pentru mine la ora aia, dar sper că m-am descurcat destul de bine încât să-l iau.
Pe urmă, vor urma alte examene...și tot așa...cred că niciodată n-am să scap de ele :) Să nu uit însă că, pentru un om, fiecare clipă a vieții este un examen, de accea trebuie tratat subiectul cu multă responsabilitate și nu cu indiferență..

Guess Who feat. Camuflaj - Visează

O piesă fUarte bună de pe primul album solo, Probe Audio, semnat Guess Who

Vescan & Ligia - Ultima ploaie

Vescan pregăteşte lansarea unui nou videoclip, colaborare cu Ligia. Piesa este intitulată “Ultima Ploaie”, iar în curând clipul video va fi disponibil.

Dragi prieteni,

Au trecut câteva zile de când nu am mai publicat nimic și, la fel, vor mai trece câteva. Trebuie să-mi îndrept toată forța, energia și gândirea asupra unei probleme de sănătate intervenită în familie. Ce scrie aș avea...poate chiar și timpul mi-ar permite...dar nu vreau momentan să-mi agit nervii scriind despre spitalele din România...despre doctorii din aceste spitale...despre oamenii care ajung în spitale și pentru care, până la urmă, cel mai bun doctor rămâne tot Dumnezeu.
După ce se îndreaptă lucrurile pe aici, pentru că deocamdată asta este cel mai important lucru pentru mine, promit că am să revin cu unele informații destul de interesante, dar probabil deja cunoscute de voi în legătură cu sistemul și instituțiile medicale de la noi...
Tati fă-te bine!