De-a lungul timpului s-au stins multe... Aş putea da vina pe mentalitatea de atunci, pe copilarie, pe vise, iluzii, pe lipsa de experienţă, dar la ce ar folosi? Zâmbesc, pentru că din fiecare am învăţat câte ceva şi fiecare dintre ei mi-au rămas în suflet şi îi voi îmbrăţişa cu caldură de fiecare dată când îi voi revedea.
Am înţeles, mai târziu, că nimic nu este întâmplător, că nu toate îşi aveau rostul şi atunci am reuşit să privesc doar partea bună şi să învăţ din fiecare câte ceva.
Tot mai târziu, am învăţat că o prietenie adevărată nu înseamnă să te vezi zilnic, înseamnă să fii alături de prieteni atunci când greşesc, înseamnă răbdare, acceptare, căldură şi mai înseamnă mult dincolo de orice cuvânt aş putea acum folosi pentru a o descrie...
În primul an de facultate a luat naştere o frumoasă prietenie... A fost prima colegă cu care m-am împrietenit după săptămâni în care nu cunoşteam pe nimeni acolo.
Era mai mare decât mine şi am învăţat multe lucruri de la ea pe vremea când nici mâncare nu ştiam să fac.
Stătea în chirie aproape de mine, mai jos pe stradă....defapt, 5 ani de zile s-a nimerit ca de fiecare dată când m-am mutat să se mute la 10 minute de mers pe jos de mine, ceea ce mereu ni s-a părut la amândouă interesant.
A fost mereu acel gen de prietenă cu care, chiar dacă nu mă vedeam des sau nu vorbeam des, era mereu acolo. Nu ne+am cerat niciodată, nu ne-am contrazis niciodată, pentru că pur şi simplu nu aveam de ce...nu am avut şi nu voi avea niciodată ce să îi reproşez.
Iubea Clujul mult, la fel ca si mine şi mereu şi-a dorit să rămână aici şi, cu sacrificii poate, a reuşit tocmai pentru că îţi dorea foarte mult.
Dar viaţa ia, de cele mai multe ori, întorsături neaşteptate, apar momente în care trebuie să iei decizii ce îţi schimbă total orice plan şi care îţi schimbă aproape total drumul în viaţă.
A plecat.
Acum a început, practic, o altă viaţă, departe de România, când se aştepta cel mai puţin. Defapt, nu s-a gândit niciodată la asta.
Îmi va fi foarte dor de ea...defapt, deja îmi este. Ştiu că, probabil, vor trece ani până ne vom revedea şi asta nu îmi dă nicio siguranţă, când ştiu că este un miracol de la Dumnezeu doar faptul că te trezeşti în fiecare dimineaţă.
Pe Ana nu o voi uita niciodată, este o prietenă de neînlocuit...mă voi ruga mereu să fie bine şi abia aştept să o văd din nou în faţa mea.
