- Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine că sunt inconjurat de co-naţionali romi-români care îmi smulg bagajele din mână: “Lasă-mă boiarule să te ajut la maşină”. Vai ce primitoare ţară! Îmi dau lacrimile! Nu am lei aşa că le dau dolari. Cu siguranţă privatizarea în România e pe cale bună.
15 Dec.:
- Nici urmă de zăpadă! Cald şi bine! Umblu în canadiană (sic) subţire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 câini mă înconjoară de fiecare dată când ies din bloc şi mă conduc spre tramvai (adevărul e că mă cam fugăresc). Nu mai duc viaţa sedentară din Canada când ma urcam imediat în maşina din garaj. Ce era să fac! Tentaţia era mare căci benzina era mult mai ieftină! Sunt fericit că m-am întors! Cel mai bun pas făcut în viaţă! Îmi caut un apartament!
31 Dec.:
- Aproape am uitat cum arată zăpada! Ce frumos e! Mâine e Anul Nou! Am făcut aceleaşi aprovizionări ca în Canada dar m-a costat dublu! Ce bine că am strâns destui bani în Canada! Încă mai stau cu restul familiei într-un apartament de 2 camere. În Canada i se spunea “one bedroom apartment” dar aici nu avem încotro şi folosim şi sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu toţii ne simţim aşa aproape unii de alţii (şi la propriu şi la figurat)!
3 Ian. :
- Gata! E cazul să-mi caut de lucru. Bine că e soare afară şi chiar stăm cu geamurile deschise căci termostatul termocentralei şi-a pus în gând să ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ţi poţi regla căldura după voie. Ce dor îmi era de transportul în comun!
Aproape uitasem de mirosurile îmbietoare! Noroc cu câinii căci am prins şi eu tramvaiul! Noroc că l-am prins şi am scăpat de câini, dar ghinion că m-am urcat căci am fost jefuit în aglomeraţie. Parcă era mai bine cu maşina!
9 Ian. :
- Mi-am găsit un servici cu 400$. Pe lângă media de 150$, sunt meseriaş! Nu găsesc nimic de închiriat. Chiriile sunt scumpe, mâncarea e scumpă, telefonul mă usucă, iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasă mie căci oricum nu mai am maşină! De două zile nu mai avem nici apă caldă, nici rece. Cică e secetă! Mai bine ningea când trebuia sau se luau măsuri când s-a anunţat secetă!
3 Feb. :
- Mi-am luat maşină şi sunt fericit! A trebuit să caut în dicţionar cuvântul “şpagă” şi l-am găsit ca slang. Înseamnă tip or gratuity cu diferenţa că aici nu poţi obţine nimic fără aşa ceva. Cred că toate şpăgile la un loc fac cât ½ din maşină. Nu mai menţionez lupta pentru înregistrarea maşinii şi nenumăratele birouri la care a trebuit să mă duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee bună cu maşina căci benzina iar s-a scumpit. Parcă şi în Canada fluctua preţul, dar şi în jos, nu numai în sus!
10 Mar.:
- Azi a plouat în sfârşit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la maşină din cauza străzilor. Apa acoperă găurile şi nu ai cum să le ocoleşti. Nu există canalizare! Ba da, ca am văzut o tanti luând apă dintr-o baltă cu cana şi o punea într-o găleată! Asta da privatizare! Cam ineficientă, e adevărat, dar să mai zica Vestul că nu avem iniţiative! Am călcat într-o groapă şi cred că mi-am rupt glezna. M-am urcat în maşină şi pentru că nu e automată am apăsat pe ambreiaj cu umbrela. M-am îndreptat spre Urgenţă urmărind o Salvare care, la un moment dat şi-a deschis uşile şi a dat drumul la un om să cadă pe stradă. Nimeni nu a băgat de seamă. Am ajuns la Urgenţă de unde a trebuit să fug la farmacie să-mi cumpăr radiografii, bandaje şi un sac de ghips. A inceput să arate cam lugubru pe aici.
9 Apr.:
- Încă nu pot merge la servici din cauza gleznei aşa că îmi voi deschide un business de acasă! Nu se poate căci îmi trebuie prea multe hârtii care se obţin de la 5 birouri localizate în 5 cartiere diferite. Nu am cum să o fac prin internet ca în Canada! Da noroc că am maşină! Ştiam eu că nu am luat-o de pomană!
10 Apr.:
- Mă uit pe geam la maşina mea din faţa blocului şi observ că arată cam ciudat. Cobor şi constat că era şchioapă de o roată şi oarbă de oglinzile retrovizoare şi violată la portbagaj. Chem miliţia (pardon, poliţia) şi îi aştept în staţia de tramvai căci nu aveau benzină pentru maşinile lor Renault, recent achiziţionate. Voi vinde maşina!
1 Mai.:
- Cald afară, iar în casă şi mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile căci la colţul blocului e un câine mort intrat în putrefacţie de aproape o săptămână, care miroase rău şi nimeni nu îl ia. În schimb, maşina mi-a dispărut aproape complet. Numai caroseria mai stă mărturie a ceea ce a fost odată “maşina mea”. Dacă ştiam, băgam câinele putrezit în ea şi poate dispărea şi el! Trebuie să fi venit primăvara în Canada! Mâine îmi iau bilet.
2 Mai.:
- Am încercat să-mi iau bilet dar cel mai curând e pe 15 iunie, anul viitor. Doamne, câţi Români pleacă! Îi înţeleg.
13 Iun.:
- Îmi dau seama că ACASĂ e acum Canada, unde e zapadă când trebuie să fie zapadă, unde e soare când trebuie să fie soare, unde îmi pot lăsa maşina deschisă şi cu cheile în ea pe stradă, unde câini găseşti doar de cumpărat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt înjurat pe stradă, unde nu sunt gropi să-mi rup picioarele, unde îmi pot controla temperatura în casă, unde am aer condiţionat, unde vânzătoarele au plăcerea de a mă servi şi nu obligaţia de a îmi face un serviciu, unde soarele se reflectă în geamurile zgârie-norilor şi nu în gunoaiele de pe stradă, unde “şpagă” nu exista decât printre grupurile de emigranţi care vor să transforme Canada în România, China, Uganda, unde lumea îţi spune “Yes, please”, “No, please” şi “Excuse me” în loc de “Da’ nu vezi, de ce mai întrebi?”, “Nu bă!” şi “Uită-te bă pe unde mergi, băi ochelaristule”, unde în caz de urgenţă sosesc poliţia (în maşini), pompierii şi salvarea în acelaşi timp.Poate nici Canada nu e perfectă, dar măcar acolo mai sunt încă oameni care luptă pentru acest lucru!
1 Aug.:
- E clar că toate greşelile se plătesc! Nu am realizat că am depăşit cele 6 luni cât aveam dreptul să stau în afara Canadei şi prin urmare mi s-a refuzat intrarea.
Comentários:
Trimiteţi un comentariu