Jurnalul unui emigrant în Canada (episodul II)

8 Dec.:
- Aterizez pe frumosul Otopeni. Nici nu ies bine că sunt inconjurat de co-naţionali romi-români care îmi smulg bagajele din mână: “Lasă-mă boiarule să te ajut la maşină”. Vai ce primitoare ţară! Îmi dau lacrimile! Nu am lei aşa că le dau dolari. Cu siguranţă privatizarea în România e pe cale bună.
15 Dec.:
- Nici urmă de zăpadă! Cald şi bine! Umblu în canadiană (sic) subţire! Ca iubitor de animale, aici e pentru mine: un grup de 10 câini mă înconjoară de fiecare dată când ies din bloc şi mă conduc spre tramvai (adevărul e că mă cam fugăresc). Nu mai duc viaţa sedentară din Canada când ma urcam imediat în maşina din garaj. Ce era să fac! Tentaţia era mare căci benzina era mult mai ieftină! Sunt fericit că m-am întors! Cel mai bun pas făcut în viaţă! Îmi caut un apartament!
31 Dec.:
- Aproape am uitat cum arată zăpada! Ce frumos e! Mâine e Anul Nou! Am făcut aceleaşi aprovizionări ca în Canada dar m-a costat dublu! Ce bine că am strâns destui bani în Canada! Încă mai stau cu restul familiei într-un apartament de 2 camere. În Canada i se spunea “one bedroom apartment” dar aici nu avem încotro şi folosim şi sufrageria ca dormitor! E sublim! Cu toţii ne simţim aşa aproape unii de alţii (şi la propriu şi la figurat)!
3 Ian. :
- Gata! E cazul să-mi caut de lucru. Bine că e soare afară şi chiar stăm cu geamurile deschise căci termostatul termocentralei şi-a pus în gând să ne usuce ca pe mumii! Aici nu-ţi poţi regla căldura după voie. Ce dor îmi era de transportul în comun!
Aproape uitasem de mirosurile îmbietoare! Noroc cu câinii căci am prins şi eu tramvaiul! Noroc că l-am prins şi am scăpat de câini, dar ghinion că m-am urcat căci am fost jefuit în aglomeraţie. Parcă era mai bine cu maşina!
9 Ian. :
- Mi-am găsit un servici cu 400$. Pe lângă media de 150$, sunt meseriaş! Nu găsesc nimic de închiriat. Chiriile sunt scumpe, mâncarea e scumpă, telefonul mă usucă, iar benzina tocmai s-a scumpit! Dar ce-mi pasă mie căci oricum nu mai am maşină! De două zile nu mai avem nici apă caldă, nici rece. Cică e secetă! Mai bine ningea când trebuia sau se luau măsuri când s-a anunţat secetă!
3 Feb. :
- Mi-am luat maşină şi sunt fericit! A trebuit să caut în dicţionar cuvântul “şpagă” şi l-am găsit ca slang. Înseamnă tip or gratuity cu diferenţa că aici nu poţi obţine nimic fără aşa ceva. Cred că toate şpăgile la un loc fac cât ½ din maşină. Nu mai menţionez lupta pentru înregistrarea maşinii şi nenumăratele birouri la care a trebuit să mă duc cu tramvaiul. Nu a fost o idee bună cu maşina căci benzina iar s-a scumpit. Parcă şi în Canada fluctua preţul, dar şi în jos, nu numai în sus!
10 Mar.:
- Azi a plouat în sfârşit! Mi-am schimbat deja amortizoarele la maşină din cauza străzilor. Apa acoperă găurile şi nu ai cum să le ocoleşti. Nu există canalizare! Ba da, ca am văzut o tanti luând apă dintr-o baltă cu cana şi o punea într-o găleată! Asta da privatizare! Cam ineficientă, e adevărat, dar să mai zica Vestul că nu avem iniţiative! Am călcat într-o groapă şi cred că mi-am rupt glezna. M-am urcat în maşină şi pentru că nu e automată am apăsat pe ambreiaj cu umbrela. M-am îndreptat spre Urgenţă urmărind o Salvare care, la un moment dat şi-a deschis uşile şi a dat drumul la un om să cadă pe stradă. Nimeni nu a băgat de seamă. Am ajuns la Urgenţă de unde a trebuit să fug la farmacie să-mi cumpăr radiografii, bandaje şi un sac de ghips. A inceput să arate cam lugubru pe aici.
9 Apr.:
- Încă nu pot merge la servici din cauza gleznei aşa că îmi voi deschide un business de acasă! Nu se poate căci îmi trebuie prea multe hârtii care se obţin de la 5 birouri localizate în 5 cartiere diferite. Nu am cum să o fac prin internet ca în Canada! Da noroc că am maşină! Ştiam eu că nu am luat-o de pomană!
10 Apr.:
- Mă uit pe geam la maşina mea din faţa blocului şi observ că arată cam ciudat. Cobor şi constat că era şchioapă de o roată şi oarbă de oglinzile retrovizoare şi violată la portbagaj. Chem miliţia (pardon, poliţia) şi îi aştept în staţia de tramvai căci nu aveau benzină pentru maşinile lor Renault, recent achiziţionate. Voi vinde maşina!
1 Mai.:
- Cald afară, iar în casă şi mai cald. Acum nici nu pot deschide geamurile căci la colţul blocului e un câine mort intrat în putrefacţie de aproape o săptămână, care miroase rău şi nimeni nu îl ia. În schimb, maşina mi-a dispărut aproape complet. Numai caroseria mai stă mărturie a ceea ce a fost odată “maşina mea”. Dacă ştiam, băgam câinele putrezit în ea şi poate dispărea şi el! Trebuie să fi venit primăvara în Canada! Mâine îmi iau bilet.
2 Mai.:
- Am încercat să-mi iau bilet dar cel mai curând e pe 15 iunie, anul viitor. Doamne, câţi Români pleacă! Îi înţeleg.
13 Iun.:
- Îmi dau seama că ACASĂ e acum Canada, unde e zapadă când trebuie să fie zapadă, unde e soare când trebuie să fie soare, unde îmi pot lăsa maşina deschisă şi cu cheile în ea pe stradă, unde câini găseşti doar de cumpărat sau pe gratis de la magazine, unde nu sunt înjurat pe stradă, unde nu sunt gropi să-mi rup picioarele, unde îmi pot controla temperatura în casă, unde am aer condiţionat, unde vânzătoarele au plăcerea de a mă servi şi nu obligaţia de a îmi face un serviciu, unde soarele se reflectă în geamurile zgârie-norilor şi nu în gunoaiele de pe stradă, unde “şpagă” nu exista decât printre grupurile de emigranţi care vor să transforme Canada în România, China, Uganda, unde lumea îţi spune “Yes, please”, “No, please” şi “Excuse me” în loc de “Da’ nu vezi, de ce mai întrebi?”, “Nu bă!” şi “Uită-te bă pe unde mergi, băi ochelaristule”, unde în caz de urgenţă sosesc poliţia (în maşini), pompierii şi salvarea în acelaşi timp.Poate nici Canada nu e perfectă, dar măcar acolo mai sunt încă oameni care luptă pentru acest lucru!
1 Aug.:
- E clar că toate greşelile se plătesc! Nu am realizat că am depăşit cele 6 luni cât aveam dreptul să stau în afara Canadei şi prin urmare mi s-a refuzat intrarea.

Jurnalul unui emigrant în Canada (episodul I)

12. Aug.:
-Ne-am cumparat o casă nouă în Canada. Sunt foarte emoţionat. Aici e atât de frumos. Munţii sunt de o splendoare nedescrisă. Abia aştept să îi văd acoperiţi de zăpadă.
14. Oct.:
-Canada e cea mai frumoasă ţară de pe Pământ. Frunzele au primit toate acele minunate nuanţe de culoare galbenă şi portocalie. M-am plimbat cu maşina prin natură şi am văzut câţiva cerbi. Sunt atât de graţioşi. Cerbii sunt cele mai frumoase animale. Cred că am ajuns în paradis. Iubesc Canada!
11. Nov.:
-Ziua sărbătorii naţionale. În curând începe vânătoarea cerbilor. Nu îmi vine să cred că cineva poate să ucidă un animal atât de frumos. Sper că va ninge în curând. E atât de frumos aici.
2. Dec.:
-Azi noapte a nins pentru prima oară. M-am sculat şi am văzut că este alb peste tot ca în cele mai frumoase vederi. Am ieşit afară, am curăţat în faţa casei şi apoi ne-am bătut cu bulgări de zăpadă (eu am câştigat). Când a trecut maşina de curăţat zăpada am curăţat din nou în faţa curţii. Ţară deosebită! Iubesc Canada!
12. Dec.:
-Azi noapte a nins iarăşi. Maşina a curăţat zăpada din nou. Ne-a blocat intrarea în curte. Aici e splendid.
19. Dec.:
-Azi noapte a nins iarăşi. N-am putut să scot maşina să merg la lucru. Aici e într-adevar foarte frumos numai că sunt obosit de curăţat zăpada (lopătărie). Din nou maşina aia blestemată.
22.Dec.:
-Căcatul ăsta alb nu s-a oprit toată noaptea. Am bătături la mâini de la lopată şi mă doare spatele. Această maimuţă cu maşina parcă se ascunde după colţ şi numai aşteaptă să termin de curăţat în faţa curţii. La naiba!
25. Dec.:
-Craciun fericit pe naiba! A nins din nou. Zăpada asta nenorocită! Daca îl prind pe obsedatul ăla cu maşina îl omor. Fu¤%¤#le …… că nu aruncă mai multă sare (pentru topit zăpada) pe şosele.
27. Dec.:
-Azi noapte iarăşi zăpadă. Nu ies de trei zile din casă, doar că dau cu lopata într-una după ce trece maşina. Nu pot pleca nicăieri! Autovehiculul este blocat sub un deal de zăpadă şi mai e şi foarte frig pe deasupra. Au spus că la noapte va mai cădea înca 30 cm de căcatul ăsta de zăpadă.
28. Dec.:
-Prognoza a fost proastă. S-au mai depus 50 cm, nu 30 cm! Dacă se continuă aşa, nu se va topi până la vară. Maşina de curăţat a rămas blocată şi maimuţoiul a venit la mine să îmi ceară lopata. I-am spus că am rupt deja 6 curăţând rahatul ce mi l-a aruncat în faţa curţii. Era cât pe ce să îi dau în cap cu lopata.
4. Jan.:
-Am ieşit din casa în sfârşit. M-am dus până la alimentară să cumpăr de mâncare şi la întoarcere am lovit un cerb. Autovehiculul a fost avariat în valoare de $3000. Bestiile de cerbi trebuie omorâte. Sunt peste tot. De ce oare nu i-au omorât vânătorii toamna trecută?
3. Mai:
-Am dus maşina la mecanic. Incredibil cât de mult a ruginit de la sarea aia nenorocită care se aruncă peste tot, tot timpul iernii ca să topească zăpada şi tot degeaba.
10. Mai:
-Mă mut înapoi în România. Nu îmi pot imagina cum cineva normal poate trăi în Canada asta!

Scrisoare deschisă către popor

Scrisoare deschisă poporului român, transmisa de arhimandritul Iustin Parvu - Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria

Popor român,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum,să îţi aminteşti cine ai fost,cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria , şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci...

Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. Tu taci...
Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci...
Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci...
Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci...

Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci...
Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:
1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci...
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci...
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. Tu taci...

Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci...

Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată,pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci...

Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci...
Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. Tu taci...

În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci...

Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci ...
Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci...

Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac... Tu taci...

Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. Tu taci...

Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci...

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci...

Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci...
Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire.
Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi... Tu taci...

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta,românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ?
Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. -

Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria !

Poveşti inspirate din realitate (II)

Obişnuise de-a lungul anilor să se încreadă prea mult în vorbe, cu toate că, de cele mai multe ori, rămânea dezamăgită. A început aşadar să îşi numească dezamăgirile Realitate şi să înveţe cât de puţin înseamnă vorbele în comparaţie cu faptele. Ştia încă din gimnaziu, de la ora de latină, proverbul "Facta non verba", însă niciodată nu îi atribuise adevăratul sens.
Ştiu, realitatea nu este neapărat lucrul cel mai bun sau cel mai logic, însă ea te ţine cel mai aproape de adevăr.
"Realitatea este ruina unui basm", spunea Blaga...şi chiar aşa este.
Se obişnuise cu ideea asta şi încerca mereu să rămână cât mai aproape de acest "frigider al cuvintelor" numit realitate. Ştia demult să citească printre rânduri şi să scoată la suprafaţă caractere camuflate în bună voinţă şi dragoste. Actori în teatrul vieţii suntem cu toţii, dar uneori ne subestimăm unii pe alţii. Şi ea, blondă cu ochi albaştri, camuflată în sinceritate, era plină de remuşcări şi amintiri şi nu ştia că lasă să se vadă asta în fiecare propoziţie pe care o scria. Nu ştia că, o dată ce a dat vrabia din mână pe cioara de pe gard, trebuie să se resemneze şi să-şi păstreze gândurile pentru ea, să nu răscolească în trecutul ei fiinţele minunate cărora era deja prea târziu să le mulţumească. Cu alte cuvinte, să accepte realitatea...a ei şi a celorlaţi în care ea nu încape.
Zăpada ar fi fost mai albă dacă ea ar fi ştiut asta şi frigul ar fi fost mai puţin pătrunzător. Fata de acum şi-ar fi fumat ţigara împreună cu el şi nu singură, având o mie de gânduri şi bănuindu-l pe el... Iar dacă el ar fi ştiut să fie sincer ar fi fost salvat. Acum, trebuie să trăiască lângă îndoielile ei veşnice...îi greşise.
Au urmat treizeci de minute în care nu şi-au vorbit deloc...probabil că el regreta faptul că trăieşte departe de realitate şi că o rănise, însă nu-i putea simţi durerea...era obişnuit să-i simtă doar căldura.
Oare, dacă ar fi presupus că este ultima dată când o are în faţa ochilor, ar fi procedat la fel?

Ana

Prieteniile se nasc multe, în diferite momente din viaţă...se formează în timp, consolidându-se, devenind puternice sau, tot în timp, tranşate de distanţă şi acoperite de uitare, se sting.
De-a lungul timpului s-au stins multe... Aş putea da vina pe mentalitatea de atunci, pe copilarie, pe vise, iluzii, pe lipsa de experienţă, dar la ce ar folosi? Zâmbesc, pentru că din fiecare am învăţat câte ceva şi fiecare dintre ei mi-au rămas în suflet şi îi voi îmbrăţişa cu caldură de fiecare dată când îi voi revedea.
Am înţeles, mai târziu, că nimic nu este întâmplător, că nu toate îşi aveau rostul şi atunci am reuşit să privesc doar partea bună şi să învăţ din fiecare câte ceva.
Tot mai târziu, am învăţat că o prietenie adevărată nu înseamnă să te vezi zilnic, înseamnă să fii alături de prieteni atunci când greşesc, înseamnă răbdare, acceptare, căldură şi mai înseamnă mult dincolo de orice cuvânt aş putea acum folosi pentru a o descrie...
În primul an de facultate a luat naştere o frumoasă prietenie... A fost prima colegă cu care m-am împrietenit după săptămâni în care nu cunoşteam pe nimeni acolo.
Era mai mare decât mine şi am învăţat multe lucruri de la ea pe vremea când nici mâncare nu ştiam să fac.











Stătea în chirie aproape de mine, mai jos pe stradă....defapt, 5 ani de zile s-a nimerit ca de fiecare dată când m-am mutat să se mute la 10 minute de mers pe jos de mine, ceea ce mereu ni s-a părut la amândouă interesant.
A fost mereu acel gen de prietenă cu care, chiar dacă nu mă vedeam des sau nu vorbeam des, era mereu acolo. Nu ne+am cerat niciodată, nu ne-am contrazis niciodată, pentru că pur şi simplu nu aveam de ce...nu am avut şi nu voi avea niciodată ce să îi reproşez.







Iubea Clujul mult, la fel ca si mine şi mereu şi-a dorit să rămână aici şi, cu sacrificii poate, a reuşit tocmai pentru că îţi dorea foarte mult.
Dar viaţa ia, de cele mai multe ori, întorsături neaşteptate, apar momente în care trebuie să iei decizii ce îţi schimbă total orice plan şi care îţi schimbă aproape total drumul în viaţă.
A plecat.
Acum a început, practic, o altă viaţă, departe de România, când se aştepta cel mai puţin. Defapt, nu s-a gândit niciodată la asta.



Îmi va fi foarte dor de ea...defapt, deja îmi este. Ştiu că, probabil, vor trece ani până ne vom revedea şi asta nu îmi dă nicio siguranţă, când ştiu că este un miracol de la Dumnezeu doar faptul că te trezeşti în fiecare dimineaţă.
Pe Ana nu o voi uita niciodată, este o prietenă de neînlocuit...mă voi ruga mereu să fie bine şi abia aştept să o văd din nou în faţa mea.

Exerciţii cu şi despre animale

Vă plac Maimuţele?... Sau poate Iepuraşii?... Dar Urşii Panda?...

Nu, nu este un sondaj prin care încerc să aflu ce animale vă plac, ci este noul curent zoologic care a cuprins muzica haos din România.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8! Toată lumea să se scuture ca un iepure! ...2...4...6...8



Respiraţi adânc şi începeţi să tremuraţi ca urşii panda! 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8! Încă o dată!



Iar acum, maimuţariţi-vă! Nu, nu aşa, ci funky!



Corina a lansat videoclipul celui mai nou single al său, "Munky Funky".
Filmările au avut loc într-un parc de distracţie din Bucureşti, sub regia lui Florin Botea, iar materialul a fost realizat de echipa HaHaHa Production.

Mesajul "este frumos, dar lipseşte cu desăvârşire", asta ca să fie bifată caracteristica principală pe care se bazează muzica house (şi nu numai) din Romeinia.
Stilul Doamnei Gaga, omniprezent la aşa-zisele noastre artiste, este şi el mai mult decât vizibil, iar prezenţa ViAiPiurilor din industrie (nu, nu metalurgică)în clip este şi ea bifată.

Acum expiraţi, închideţi ochii şi (nu) scuipaţi!

Povesti inspirate din realitate (I)

Adormise greu noaptea trecută... Nu era împăcată cu ea, nu era împăcată cu el şi o neliniştea discuţia de dinainte. Se obişnuiese să primească şi să scrie mesaje compuse din cuvinte de iubire în fiecare noapte, până adormea, însă de data asta nu a mai fost aşa...
Şi-a propus să nu se mai amestece în unele aspecte din viaţa lui, fără să ştie exact de ce... Sau bănuia că ştie, dar îi era greu să accepte: pur şi simplu nu era treaba ei, nu o privea. Plus că el, o înţelegea greşit...sunt sigură că ea îi dorea doar binele şi niciodată nu ar fi dorit ca el să renunţe la munca lui, dar el asta credea...
Dimineaţa s-a trezit mult mai obosită decât adormise... Ochii întredeschişi, apăsaţi de pleoapele grele, nu-l vedeau lângă ea pe cel pe care şi-ar fi dorit să-l vadă. Cafeaua era mai amară decât oricând şi ţigările se fumau parcă singure, una după alta...una după alta...
A intrat în cadă să-şi spele gândurile şi stătea nemişcată, ameţită de aburi de singurătate, cu gândul la el... A închis ochii şi bărbia a început să-i tremure...cum se poate să plângi atunci când iubeşti şi eşti iubit? se întreba. Nu avea nicio îndoială că nu era aşa, se iubeau, cu siguranţă erau lacrimi de dor... Şi-a ridicat privirea în tavan şi căuta acolo cerul plin de stele care obişnuia să o liniştească de fiecare dată...dar nu îl găsea.
În ultimul timp, îi auzise vocea din ce în ce mai rar, iar acum, când i-a auzit-o din nou a început să plângă...şi nu avea putere să-i spună nimic, îi răspundea scurt, îşi dorea să-l lase doar pe el să vorbească, pentru că o liniştea.